Contractul de expediție de mărfuri: definiție, obligații și diferențe față de contractul de transport

Contractul de expediție de mărfuri reprezintă un instrument juridic esențial în activitatea de comerț și logistică, mai ales în contextul în care multe societăți apelează la servicii externe pentru organizarea transportului bunurilor. Deși este frecvent întâlnit în practică, acest contract este adesea confundat cu cel de transport, ceea ce poate genera riscuri juridice semnificative pentru părți. Prin urmare, o corectă înțelegere a structurii și efectelor acestui contract este fundamentală pentru desfășurarea în condiții de siguranță a activităților comerciale.

Ce trebuie sa stii?

Contractul de expediție este reglementat de Codul civil român la articolele 2.197–2.207 și presupune angajamentul unei părți, denumită expeditor, de a organiza, în numele clientului, transportul unor bunuri dintr-un loc în altul. Spre deosebire de contractul de transport, expeditorul nu realizează efectiv transportul, ci doar se ocupă de toate aspectele logistice legate de desfășurarea acestuia, inclusiv alegerea transportatorului, negocierea condițiilor de transport și întocmirea documentelor necesare. .

Obligațiile expeditorului sunt variate și presupun o conduită profesionistă și diligentă. Una dintre cele mai importante obligații este aceea de a alege cu prudență și bună-credință transportatorul căruia îi va încredința marfa. În cazul în care expeditorul își îndeplinește defectuos această obligație, el poate fi tras la răspundere pentru prejudiciile suferite de client ca urmare a alegerii unui transportator necorespunzător. De asemenea, expeditorul are obligația de a obține și redacta documentele necesare transportului, cum ar fi avizele de însoțire a mărfii, scrisorile de transport (CMR) sau polițele de asigurare, în funcție de cerințele clientului. În plus, la solicitarea expresă a acestuia, expeditorul poate avea obligația de a încheia o asigurare pentru bunurile transportate.

Una dintre cele mai frecvente surse de confuzie în practică este distincția dintre contractul de expediție și contractul de transport. În cadrul contractului de expediție, expeditorul acționează ca intermediar, organizând transportul și angajând, în numele clientului sau în nume propriu, un transportator care să efectueze efectiv deplasarea bunurilor. În schimb, în contractul de transport, transportatorul este cel care își asumă direct obligația de a transporta marfa, răspunzând personal pentru integritatea și livrarea la timp a bunurilor. O altă diferență majoră o constituie răspunderea juridică: în timp ce transportatorul răspunde pentru pierderea, avarierea sau întârzierea în livrarea mărfurilor, expeditorul răspunde doar în măsura în care nu și-a îndeplinit obligațiile ce decurg din organizarea transportului.

Concluzia?

În concluzie, contractul de expediție este un mecanism juridic sofisticat, care presupune un nivel ridicat de responsabilitate din partea expeditorului și o atenție sporită din partea clientului. Pentru a evita litigii și pentru a garanta o protecție juridică adecvată, este recomandat ca părțile implicate să beneficieze de consultanță juridică specializată la momentul încheierii contractului, precum și pe parcursul executării acestuia.